amuțaverb
a-mu-ța
Definiții
verb tranzitiv
1A face pe cineva să nu mai vorbească, a reduce la tăcere, a face să amuțească.
„Vestea tristă l-a amuțit pe băiat."
verb reflexiv
2A rămâne fără cuvinte, a tăcea de uimire sau de teamă.
„S-a amuțit când a văzut cadoul."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -uța. La perfectul compus: am amuțit, ai amuțit etc. Participiul: amuțit. Gerunziu: amuțind.
Expresii și locuțiuni
a amuți de tot — a nu mai scoate niciun cuvânt, a tăcea complet
Etimologie
Din prefixul a- + muț (mut) + sufix verbal -a.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț', nu cu 'ți': amuța, nu amuți. Atenție la diacritice: â, ț.