Definiții
adjectiv
1Care vorbește sau se comportă fără noimă, fără logică; zăpăcit, năuc.
„După accident, părea aiurit și nu răspundea la întrebări."
adjectiv
2Care este buimac, amețit, cu mintea tulbure (de oboseală, boală sau băutură).
„Era atât de aiurit de somn încât nu-și găsea pantofii."
adjectiv
3Care este prostesc, fără sens (despre vorbe, idei).
„Nu mai spune prostii aiurite, te rog!"
Gramatică
Adjectiv participial de la verbul 'a aiuri'. Se acordă în gen, număr și caz: aiurită (fem. sg.), aiuriți (masc. pl.), aiurite (fem. pl.).
Etimologie
Din verbul 'a aiuri', format de la 'aiur' (onomatopee) sau din slavă, cu sensul de 'a vorbi fără sens'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ai' la început, nu 'ayurit'. Atenție la diacritice: â nu apare, ci 'i' după 'u'.