buimac - definiție, sinonime, exemple

DEX › buimac

buimacadjectiv

bui-mac

Definiții

adjectiv

1Care este amețit, zăpăcit, cu mintea tulbure (de oboseală, boală, băutură etc.).

„După nopțile pierdute, era buimac și nu mai înțelegea nimic."

adjectiv

2Care este uluit, surprins puternic de o întâmplare, incapabil să reacționeze.

„La vestea neașteptată, a rămas buimac câteva minute."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

buimaci

Articulat

buimacul

Adjectiv cu forme flexionare: buimac, buimacă, buimaci, buimace. Se folosește și ca substantiv (un buimac).

amețitzăpăcittulburatnăucitzăpăcit

treaz lucidlimpede

a fi buimac de somn — a fi foarte obosit, abia trezit, cu mintea încă tulbure

Din bulgară buimak, sau din turcă buymak (a ameți).

Se scrie corect: Se scrie cu 'ui' la început, nu 'bumac' sau 'buimak'. Atenție la diacritice: buimac (nu buimac fără ă).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.