acreditaverb
a-cre-di-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A împuternici pe cineva să reprezinte o persoană, o instituție sau un stat într-o funcție oficială, de obicei diplomatică.
„Guvernul a decis să acrediteze un nou ambasador în Franța."
verb tranzitiv
2A da credit, a considera ceva ca fiind adevărat sau demn de încredere.
„Nu pot acredita ideea că el ar fi mințit."
verb tranzitiv
3A atribui cuiva o calitate, o acțiune sau o afirmație; a pune pe seama cuiva.
„I se acreditează această teorie, deși nu este sigur că el a formulat-o primul."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: acreditat. Gerunziu: acreditând. Conjugare: eu acreditez, tu acreditezi, el acreditează, noi acredităm, voi acreditați, ei acreditează.
Expresii și locuțiuni
a acredita un zvon — a răspândi sau a da crezare unui zvon, făcându-l să pară adevărat
Etimologie
Din franceză accréditer, italiană accreditare, latină medievală accredere (a da crezare).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' și 'r' după 'a': a-credita. Atenție să nu confunzi cu 'acredita' (cu 'd' înainte de 'i') – forma corectă este 'acredita', nu 'acredita' cu 'd' dublu.