Polenizarea este procesul prin care polenul (format din granule de polen) ajunge de la anterele unei flori pana la stigmatul aceleiasi flori sau al altei flori. Acest proces poate fi realizat prin vant (plante anemofile, precum porumbul), apa (plante hidrofile, rare) sau insecte (plante entomofile, precum floarea-soarelui, salcâmul). Dupa polenizare, pe stigmat, granulele de polen germinează, formând un tub polinic care crește prin stil până la ovul.
Prin tubul polinic, celulele sexuale masculine (gameții) călătoresc și fuzionează cu celula ou (gameții feminin) din ovul – acesta este momentul fecundației. La plantele cu flori, fecundația este dublă: un gameț fecundează celula ou pentru a forma embrionul, iar celălalt fecundează celulele polare pentru a forma endospermul (hrana pentru embrion). În urma fecundației, ovulul se transformă în sămânță, iar ovarul în fruct.
Sămânța conține embrionul și substanțe de rezervă. Pentru ca specia să se răspândească, semințele trebuie dispersate. Mecanismele de răspândire sunt variate: (1) prin vânt – semințe ușoare, cu păr sau aripi (păpădia, arțarul); (2) prin apă – semințe plutitoare (nucul de cocos); (3) prin animale – semințe cu cârlige care se prind de blana animalelor (brusturele) sau semințe consumate de păsări și eliminate intacte (cireșul); (4) prin explozie – păstăi care se deschid brusc (castravetele sălbatic).
Fiecare metodă asigură colonizarea de noi teritorii și reduce competiția între plantă-mamă și descendenți.
Concepte cheie: Polenizare (anemofilă, entomofilă, hidrofilă), Fecundație dublă (zigot + endosperm), Răspândirea semințelor (vânt, apă, animale, explozie)
Vrei exerciții pe lecția asta + AI care te ajută pas cu pas?
Cont gratuit — 20 întrebări AI/zi, exerciții nelimitate.