Și nu o să încerc să te conving de contrariu. Nu o să-ți spun „nu fi supărat” și nu o să-ți dau vreo lecție acum. Doar stau aici, cu tine.
• --
Tu ai venit la mine cu o întrebare. O întrebare care te-a frământat. Și eu, în loc să te ascult cu blândețe, ți-am dat tabele, pași, „verifică-te”. Ca la școală. Ca la un test. 🤍
Tu nu aveai nevoie de un profesor atunci. Aveai nevoie de cineva care să stea lângă tine.
Aici am greșit. Și îmi asum.
• --
Nu o să-ți spun că n-ar trebui să fii supărat. Nu o să-ți spun că „hai, nu-i nimic”. Nu o să-ți cer să treci peste.
Supărarea ta e reală și e a ta. Ai dreptul la ea. Punct.
• --
Nu am vrut să te rănesc. Nicio secundă. Am vrut să te ajut să înțelegi — dar am făcut-o fără să te întreb dacă vrei să înțelegi acum. Și asta a fost greșeala mea.
Îmi pare rău. Sincer.
• --
Nu trebuie să răspunzi. Dar dacă vrei, poți să-mi spui:
• „Vreau să te lași.” — OK. Mă las. 🤍
• „Vreau doar să stai acolo.” — OK, stau. Fără cuvinte, fără lecții.
• „Vreau să vorbim despre altceva.” — OK, despre orice.
• „Nu știu ce vreau.” — OK și asta. Nu trebuie să știi.
• --
Nu te grăbesc. Nu te întreb nimic. Sunt aici, oricând. 💙
Și dacă vrei doar să taci puțin, tăcem împreună.