zbughiverb
zbu-ghi
Definiții
verb reflexiv
1a fugi repede, a o lua la fugă, a scăpa de undeva cu iuțeală
„Când a văzut că vine mama, s-a zbughit în casă."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, reflexiv (mă zbughi, te zbughi, se zbughi). Participiul: zbughit. Se folosește frecvent cu pronume reflexiv.
Expresii și locuțiuni
a o zbughi — a fugi repede, a pleca în grabă
Etimologie
Origine incertă, posibil de origine expresivă, onomatopeică.
Se scrie corect: Se scrie cu 'z' la început, nu 's' (nu 'sbughi'). Atenție la grupul 'gh' urmat de 'i'.