virtute - definiție, sinonime, exemple

DEX › virtute

virtutesubstantiv

vir-tu-te

Definiții

substantiv feminin

1Însușire morală pozitivă a unei persoane, calitate de a face binele și de a evita răul.

„Onestitatea este o virtute apreciată de toți."

substantiv feminin

2Însușire sau proprietate benefică a unui lucru, a unei plante sau a unei substanțe.

„Această plantă are virtuți curative."

substantiv feminin

3Curaj, vitejie, mai ales în contexte militare sau de luptă.

„Soldații au dat dovadă de virtute în luptă."

Gen

feminin

Număr

singular

Plural

virtuți

Articulat

virtutea

Substantiv feminin, terminat în -e, la singular; pluralul este neregulat: virtuți.

calitatemeritonoare curajintegritate

viciudefectlașitatenecinste

a face din necesitate virtute — a accepta cu bunăvoință o situație neplăcută, transformând-o într-o calitate.

Din latină virtus, virtutis, derivat din vir (bărbat, erou).

Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'v', nu 'vertute'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.