curajsubstantiv
cu-raj
Definiții
substantiv neutru
1Însușirea de a înfrunta primejdia, durerea sau greutățile fără frică; vitejie, bravură.
„Ea a avut curaj să vorbească în fața întregii clase."
substantiv neutru
2Îndrăzneală, temeritate în acțiuni sau decizii.
„A avut curaj să-și schimbe meseria la 40 de ani."
Gramatică
În mod obișnuit se folosește la singular; pluralul este rar și se referă la manifestări de curaj.
Sinonime
vitejiebravurăîndrăznealăbărbățietemeritate
Antonime
fricălașitateteamăcowardice
Expresii și locuțiuni
a-și face curaj — a se încuraja, a-și alunga teama
curajul de a — disponibilitatea de a face ceva dificil
Etimologie
Din franceză courage, italiană coraggio, latină cor (inimă).
Se scrie corect: Se scrie cu 'j' la final, nu cu 'g' (greșeală frecventă: 'curag').