viciusubstantiv
vi-ciu
Definiții
substantiv neutru
1Deprindere rea, obicei dăunător sau imoral; patimă, meteahnă.
„Fumatul este un viciu greu de înlăturat."
substantiv neutru
2Defect, cusur, imperfecțiune (la un obiect, o lucrare, o instituție).
„Contractul a fost anulat din cauza unui viciu de formă."
Gramatică
Pluralul este 'vicii', cu i la final. La genitiv-dativ singular: viciului; plural: viciilor.
Expresii și locuțiuni
viciu de formă — Neregularitate sau lipsă într-un act, care îl face nevalabil.
a-și stârpi viciile — A renunța la obiceiurile rele.
Etimologie
Din latină 'vitium' (defect, greșeală, viciu).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' și 'iu' la final: viciu, nu 'viciu' cu 'ș' sau 'vițiu'. Atenție la plural: vicii, nu 'viciuri'.