trebăluiverb
tre-bă-lu-i
Definiții
verb intranzitiv
1A munci, a se ocupa de treburi casnice sau de alte activități practice, de obicei cu sârguință.
„Toată dimineața a trebăluit prin curte."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, conjugare: eu trebăluiesc, tu trebăluiești, el trebăluiește, noi trebăluim, voi trebăluiți, ei trebăluiesc. Participiul: trebăluit.
Expresii și locuțiuni
a trebălui de zor — a munci intens, fără întrerupere
Etimologie
Din slavă (trebovati) sau din română treabă + sufixul -ui.
Se scrie corect: Se scrie cu ă după b: trebălui, nu trebalui. Atenție la diacritice: trebălui (cu ă), nu trebalui.