transcendentaladjectiv
trans-cen-den-tal
Definiții
adjectiv
1Care depășește limitele experienței sau ale cunoașterii obișnuite; care este deasupra realității concrete.
„Filosofia lui Kant studiază condițiile transcendentale ale cunoașterii."
adjectiv
2Care este foarte abstract, greu de înțeles sau de realizat; care pare ireal sau ideal.
„Visurile lui despre o societate perfectă erau transcendentale."
Gramatică
Plural
transcendentali (masc.), transcendentale (neutru/fem.)
Articulat
transcendentalul (masc. sg.), transcendentala (fem. sg.)
Adjectiv invariabil în grade de comparație, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul.
Expresii și locuțiuni
filosofie transcendentală — Sistem filosofic care studiază condițiile posibilității cunoașterii, independent de experiență.
Etimologie
Din franceză 'transcendantal', latină 'transcendentalis'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'sc' după 'n', nu 'transcendental' cu 'x' sau 's' simplu. Atenție la final: '-al', nu '-el'.