Definiții
adjectiv
1Care există în realitate, care poate fi perceput cu simțurile; real, efectiv.
„Am nevoie de un exemplu concret pentru a înțelege problema."
adjectiv
2Care se referă la un caz particular, precis, nu la o idee abstractă.
„Profesorul ne-a dat sarcini concrete pentru proiect."
substantiv neutru
3Realitate, lucru concret; ceea ce este material și determinat.
„În matematică, trecem de la abstract la concret."
Gramatică
Plural
concreți (masculin), concrete (feminin/neutru)
Articulat
concretul (substantiv)
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme: concret (masc. sg.), concretă (fem. sg.), concret (neutru sg.), concreți (masc. pl.), concrete (fem./neutru pl.).