torocăniverb
to-ro-că-ni
Definiții
verb intranzitiv
1A vorbi mult și repede, de obicei fără un scop clar; a sporovăi.
„Bunica torocănea cu vecina la poartă de dimineață până seara."
verb intranzitiv
2A scoate sunete ritmice și sacadate, asemănătoare cu ale unei mașini sau ale unei roți (mai rar).
„Motorul bătrân torocănea pe drumul prăfuit."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, cu sufixul -ăni. Forme: eu torocănesc, tu torocănești, el torocănește, noi torocănim, voi torocăniți, ei torocănesc. Participiul: torocănit. Gerunziul: torocănind.
Expresii și locuțiuni
a torocăni ca o moară stricată — a vorbi neîncetat și fără sens
Etimologie
Formație onomatopeică, probabil de la sunetul „toroc-toroc” + sufix verbal -ăni.
Se scrie corect: Se scrie cu „o” după „t” și cu „ă” în interior: torocăni, nu „torocani” sau „torocănii” (cu doi „i” la plural doar la substantivul derivat).