țicnitadjectiv
țic-nit
Definiții
adjectiv
1care are un comportament ciudat, excentric; nebun, smintit (adesea folosit cu sens atenuat sau ironic)
„Vecinul meu e puțin țicnit, dar e inofensiv."
adjectiv
2care este foarte supărat sau enervat, care își pierde cumpătul
„După ce a aflat vestea, a devenit țicnit de furie."
Gramatică
Adjectiv provenit din verbul 'a țicni' (a înnebuni). Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme flexionare: țicnită (feminin singular), țicniți (masculin plural), țicnite (feminin/neutru plural).
Expresii și locuțiuni
a fi țicnit de-a binelea — a fi complet nebun, a fi foarte excentric
a o lua razna (a se țicni) — a-și pierde mințile, a deveni nebun
Etimologie
Derivat din verbul 'a țicni', probabil de origine onomatopeică, sugerând un zgomot sec sau o mișcare bruscă, asociată cu pierderea minții.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' la început, nu cu 't' sau 'ț' dublu. Atenție la diacritice: 'țicnit', nu 'ticnit' sau 'ţicnit' (cu virgulă).