țicniverb
țic-ni
Definiții
verb intranzitiv
1a-și pierde mințile, a înnebuni (adesea folosit pentru a exprima o stare de nervozitate extremă)
„Dacă mai stau o oră la coadă, țicnesc."
verb reflexiv
2a se enerva foarte tare, a-și ieși din fire
„S-a țicnit când a văzut că i-a pierdut tema."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, intranzitiv și reflexiv. Forme: eu țicnesc, tu țicnești, el țicnește; perfect compus: am țicnit; mai mult ca perfect: țicnisem; conjunctiv: să țicnesc. Participiul: țicnit.
Antonime
se liniștise calmaa rămâne calm
Expresii și locuțiuni
a țicni de nervi — a-și pierde cumpătul din cauza furiei
Etimologie
Probabil de origine expresivă, din limba română, legat de cuvântul 'țic' (sunet sau mișcare bruscă).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' la început, nu 'ticni'. Atenție la diacritice: țicni, nu ticni.