Definiții
verb tranzitiv
1A zdrobi, a sfărâma ceva (fructe, legume, alimente) până devine o pastă moale, ca un terci.
„Mama a terciuit bananele pentru bebeluș."
verb tranzitiv
2A strica, a mototoli sau a deforma un obiect, făcându-l să-și piardă forma inițială.
„Nu terciui foile de hârtie, trebuie să le păstrăm curate."
verb reflexiv
3A se strica, a se deforma, a se face terci (despre obiecte, alimente).
„Perele s-au terciuit în coș pentru că au fost împinse."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (terciui, terciui, terciuiesc). Participiul: terciuit. Gerunziu: terciuind.