tăvălugiverb
tă-vă-lu-gi
Definiții
verb reflexiv
1a se rostogoli dintr-o parte în alta, a se învârti pe jos sau pe o suprafață
„Cățelul se tăvălugea în iarbă de bucurie."
verb tranzitiv
2a face pe cineva să se rostogolească, a târî pe jos
„L-a tăvălugit pe dușman în luptă."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a, reflexiv și tranzitiv. Forme: eu mă tăvălugi, tu te tăvălugi, el se tăvălugește (sau se tăvălugi – variantă regională). Participiul: tăvălugit.
Antonime
a se opria sta locului
Expresii și locuțiuni
a se tăvălugi de râs — a râde foarte tare, a se prăpădi de râs
Etimologie
Din slavă (bulgară) 'tavaljam' sau din greacă, prin intermediul slavonei.
Se scrie corect: Se scrie cu ă și â: tăvălugi, nu 'tăvălugi' sau 'tăvălugi'. Atenție la diacritice: tă-vă-lu-gi.