tăratverb
tă-rat
Definiții
verb tranzitiv
1a trage ceva pe jos, cu efort, fără a ridica de la sol
„A tărat sacul de cartofi până la magazie."
verb reflexiv
2a se deplasa târându-se, cu corpul lipit de pământ
„S-a tărat prin iarbă ca să nu fie văzut."
verb tranzitiv figurat
3a atrage pe cineva într-o situație dificilă sau nedorită
„L-a tărat în afacerea lui riscantă."
Gramatică
Participiul verbului a târî. Conjugare: a târî, eu târăsc, tu târăști, el târăște. Participiul: tărat. La feminin: tărată, plural: tărâți, tărate.
Expresii și locuțiuni
a se tăra în genunchi — a se umili, a cere ceva cu insistență
a tăra pe cineva prin noroi — a defăima, a vorbi de rău pe cineva
Etimologie
Din latină *tragulare, derivat din tragere.
Se scrie corect: Se scrie tărat cu ă, nu tarat. Atenție la diacritice: tărat, nu târat (deși verbul este a târî, participiul este tărat).