trasverb (participiu)
tras
Definiții
verb (participiu)
1Formă de participiu a verbului a trage, indicând acțiunea de a trage ceva sau pe cineva.
„Am tras sfoara și clopoțelul a sunat."
substantiv neutru
2Acțiunea de a trage; tragere.
„Trasul la sorți a avut loc ieri."
Gramatică
Gen
neutru (ca substantiv)
Plural
trasuri (rar, ca substantiv)
Participiul verbului a trage (conjugarea a III-a). Ca adjectiv, se acordă în gen și număr: tras, trasă, trași, trase.
Expresii și locuțiuni
tras la sorți — ales prin tragere la sorți
tras de mânecă — atras atenția cuiva, mustrat
Etimologie
Din latină *trahere, prin intermediul formei populare *tragere.
Se scrie corect: Se scrie cu un singur 's', nu 'trass'.