Definiții
adjectiv
1Care are mintea tulbure, prost, nătâng; care acționează fără judecată.
„Nu mai fi atât de tâmpit, gândește înainte să vorbești!"
adjectiv
2Care este lipsit de sens, absurd, fără logică (despre acțiuni, idei).
„A fost o idee tâmpită să pleci fără umbrelă în ploaie."
substantiv masculin
3Persoană considerată proastă sau lipsită de inteligență (folosit adesea ca insultă).
„Tâmpitul acela a parcat pe trotuar."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme: tâmpit, tâmpită, tâmpiți, tâmpite. Participiu trecut de la verbul 'a tâmpi'.
Etimologie
Derivat din verbul 'a tâmpi' (a face prost), cu sufixul '-it', de origine incertă, probabil expresivă.