tâlhăriverb
tâl-hă-ri
Definiții
verb tranzitiv
1a jefui pe cineva cu violență sau amenințări, a comite o tâlhărie
„Hoții au tâlhărit un bătrân în plină stradă."
verb reflexiv
2a se îmbogăți prin mijloace necinstite, a fura
„Unii politicieni se tâlhăresc pe spinarea cetățenilor."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu tâlhăresc, tu tâlhărești, el tâlhărește. Participiu: tâlhărit. Gerunziu: tâlhărind.
Expresii și locuțiuni
a tâlhări pe cineva de ceva — a lipsi pe cineva de ceva prin violență sau fraudă
Etimologie
Din slavă (veche) talati sau din greacă, prin intermediul slavonei; înrudit cu 'tâlhar'.
Se scrie corect: Se scrie cu â și ă: tâlhări, nu 'tâlhari' (care este pluralul substantivului tâlhar).