tăinuitor - definiție, sinonime, exemple

DEX › tăinuitor

tăinuitorsubstantiv

tă-i-nu-i-tor

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care ascunde sau păstrează în secret ceva, de obicei bunuri furate sau o persoană căutată de autorități.

„Tăinuitorul a fost prins de poliție cu obiectele furate în casă."

substantiv masculin

2Persoană care știe un secret și nu îl dezvăluie, păstrându-l cu discreție.

„El a fost un tăinuitor fidel al planurilor noastre."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

tăinuitori

Articulat

tăinuitorul

Forma feminină: tăinuitoare. Se folosește și ca adjectiv (ex: comportament tăinuitor).

ascunzătorcomplicepăstrător de secret

a fi tăinuitor — a ascunde ceva ilegal sau nepermis

Din verbul a tăinui + sufixul -tor, derivat din slavă (taina = secret).

Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: tăinuitor, nu tîinuitor. Atenție la diacritice: tă-i-nu-i-tor.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.