complicesubstantiv
com-pli-ce
Definiții
substantiv masculin/feminin
1Persoană care participă împreună cu alta la săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte reprobabile.
„El a fost complice la furtul din magazin."
adjectiv
2Care este părtaș la o faptă, de obicei negativă; care ajută sau încurajează o acțiune.
„Tăcerea lui a fost complice la minciună."
Gramatică
Articulat
complicele (masc.), complica (fem.)
Se folosește cu prepoziția 'la' sau 'al/a/ai/ale' pentru a indica fapta. La plural, masculin: complici, feminin: complice.
Expresii și locuțiuni
a fi complice la ceva — a participa sau a ajuta la o faptă reprobabilă
Etimologie
Din franceză complice, latină complex, complicis.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'pl', nu 'complice' cu 'e' la final greșit? De fapt, forma corectă este 'complice', cu 'i' înainte de 'ce'.