Definiții
substantiv masculin
1Persoană care asistă la un eveniment, la o întâmplare și poate depune mărturie despre cele văzute sau auzite.
„Martorul a povestit poliției ce a văzut la locul accidentului."
substantiv masculin
2Persoană chemată să confirme autenticitatea unui act sau a unei semnături.
„Am semnat contractul în fața unui martor."
substantiv masculin
3Obiect sau dispozitiv care indică sau înregistrează o stare, un proces (de exemplu, martorul de la bordul mașinii).
„S-a aprins martorul de ulei, trebuie să verific mașina."
Expresii și locuțiuni
a fi martor la ceva — a asista personal la o întâmplare
martor mut — obiect sau persoană care nu poate vorbi, dar care dovedește ceva
Etimologie
Din latină 'martyr' (martir), prin intermediul slavonei sau al grecești, cu sensul de 'cel care mărturisește'.