țăcăniverb
ță-că-ni
Definiții
verb intranzitiv
1A produce o serie de sunete scurte și seci, asemănătoare cu cele făcute de un mecanism sau de ciocănitoare.
„Ceasul vechi țăcănea în liniștea nopții."
verb tranzitiv
2A lovi ușor și repetat, producând un zgomot sec.
„El țăcănea cu degetele pe masă."
verb reflexiv
3A înnebuni, a-și pierde mințile (în expresii populare).
„S-a țăcănit de tot cu atâta stres."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu țăcănesc, tu țăcănești, el țăcănește, noi țăcănim, voi țăcăniți, ei țăcănesc. Participiul: țăcănit. Gerunziu: țăcănind.
Expresii și locuțiuni
a-i țăcăni cuiva la cap — a insista obositor, a bate la cap
Etimologie
Probabil formație onomatopeică, imitând sunetul sec repetat.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: țăcăni (nu țăcîni). Atenție la diacritice: ță, că, ni.