Definiții
verb tranzitiv
1A prelucra pieile de animale pentru a le face moi și rezistente, prin diverse procedee chimice sau mecanice.
„Meșterul tăbăcea pieile de oaie în atelierul său."
verb tranzitiv (figurat)
2A bate pe cineva zdravăn, a snopi în bătăi.
„L-a tăbăcit pe băiat după ce a spart geamul."
verb reflexiv
3A se obișnui cu greutățile, a deveni rezistent la greutăți sau la muncă.
„S-a tăbăcit după ani de muncă grea în câmp."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma infinitivului lung: tăbăcire. Participiu: tăbăcit. Conjugare: eu tăbăcesc, tu tăbăcești, el/ea tăbăcește.