Definiții
verb tranzitiv
1A prelucra pieile de animale pentru a le transforma în piele fină, prin operații de curățare, înmuiere și tratare cu substanțe speciale.
„Meșterul tăbăcărește pieile de oaie pentru a face încălțăminte."
verb reflexiv
2A se întări, a deveni dur ca pielea tăbăcită (despre piele, țesuturi).
„Pielea mâinilor i s-a tăbăcit după ani de muncă grea."
verb tranzitiv (figurat)
3A face pe cineva insensibil, dur, prin greutăți sau suferințe repetate.
„Viața grea l-a tăbăcit, dar a rămas bun la suflet."
Gramatică
Conjugare: verb de conjugarea a IV-a, forma infinitivului: a tăbăci. La persoana I singular: tăbăcesc; la persoana a II-a singular: tăbăcești; la persoana a III-a singular: tăbăcește. Participiul: tăbăcit.