suplicantsubstantiv
su-pli-cant
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care cere cu umilință și stăruință ceva, care se roagă insistent; cel care înaintează o cerere sau o rugăminte.
„Suplicantul a așteptat ore întregi în fața cancelariei pentru a fi primit."
adjectiv
2Care cere cu umilință, rugător, implorator.
„Cu un gest suplicant, și-a întins mâinile spre judecător."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen și număr: suplicantă (feminin), suplicanți (plural masculin), suplicante (plural feminin).
Expresii și locuțiuni
a fi suplicant — a se afla în postura de a cere cu insistență și umilință
Etimologie
Din franceză suppliant, latină supplicans, supplicantis (participiu prezent de la supplicare – a se ruga, a implora).
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 's', nu 'suplicant' cu 'o' sau 'ă'. Atenție la diftongul 'ie' în formele de plural: suplicanți, nu suplicanții (cu doi 'i' doar când e articulat hotărât).