rugătorsubstantiv
ru-gă-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care cere cu stăruință, cu umilință, care se roagă pentru ceva sau pentru cineva.
„Rugătorii s-au adunat în fața bisericii pentru a cere ajutor."
adjectiv
2Care cere cu insistență și smerenie; rugător (în forma adjectivală).
„Privirea lui rugătoare m-a înduioșat."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen și număr: rugătoare (feminin singular), rugători (masculin plural), rugătoare (feminin plural).
Expresii și locuțiuni
a fi rugător — a cere cu insistență, a se umili pentru a obține ceva
Etimologie
Din verbul a ruga + sufixul -tor, moștenit din latină sau format în română.
Se scrie corect: Se scrie cu â (rugător), nu cu î (rugitor). Atenție la diacritice: rugător, nu rugator.