supărătoradjectiv
su-pă-ră-tor
Definiții
adjectiv
1Care provoacă supărare, nemulțumire sau enervare; care deranjează.
„Zgomotul de la stradă este foarte supărător."
adjectiv
2Care cauzează durere fizică sau disconfort.
„Are o rană supărătoare la picior."
Gramatică
Articulat
supărătorul (masc.), supărătoarea (fem.)
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme flexionare: supărător, supărătoare, supărători, supărătoare. Grad de comparație: mai supărător, cel mai supărător.
Expresii și locuțiuni
a fi supărător la vedere — a fi neplăcut din punct de vedere estetic sau moral
Etimologie
Din verbul a supăra + sufixul -tor, de origine slavă (supăra < a supăra, probabil din slavul sǫporiti).
Se scrie corect: Se scrie cu ă după p: supărător, nu 'suparator' sau 'supărrator'. Atenție la dublul ă: su-pă-ră-tor.