șuiaverb
șu-ia
Definiții
verb
1a umbla fără țintă, a hoinări, a rătăci
„Copiii șuiau pe ulițele satului până seara."
verb
2a se mișca încoace și încolo, a se agita fără rost
„Nu mai șuia prin casă, stai jos și învață!"
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma de persoana a III-a singular la imperfect (el/ea șuia). Infinitiv: a șui.
Expresii și locuțiuni
a șui ca un nebun — a umbla fără rost, agitat
Etimologie
Probabil de origine expresivă, din română, legat de onomatopeea „șui” (zgomot de mișcare rapidă).
Se scrie corect: Se scrie cu „ș” și „i” după „u”: șuia, nu „șuia” cu „â”.