străjuiverb
stră-ju-i
Definiții
verb tranzitiv
1a păzi, a supraveghea un loc sau o persoană, stând de pază
„Soldații străjuiau porțile cetății."
verb intranzitiv
2a sta de veghe, a fi în post de pază
„Câinele străjuia la poartă toată noaptea."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a urî). La indicativ prezent: eu străjuiesc, tu străjuiești, el străjuiește. Participiul: străjuit.
Expresii și locuțiuni
a străjui cu ochii — a urmări cu atenție, a nu scăpa din vedere
Etimologie
Din slavă stražiti, prin intermediul cuvântului 'strajă'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'str', nu 'străjui' cu 'â' – forma corectă este 'străjui'.