strâjnicadjectiv
strâj-nic
Definiții
adjectiv
1Care păzește, supraveghează sau apără ceva; care este de strajă.
„Soldatul strâjnic veghea la poarta cetății."
adjectiv
2Care este atent, vigilent, gata să intervină.
„Părinții sunt strâjnici la comportamentul copiilor lor."
Gramatică
Adjectiv care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: strâjnic, strâjnică, strâjnici, strâjnice.
Expresii și locuțiuni
a fi strâjnic — a fi de pază, a veghea
Etimologie
Derivat din substantivul 'strajă', cu sufixul '-nic'.
Se scrie corect: Se scrie cu â după 'str', nu cu 'î': strâjnic, nu strîjnic.