păzitorsubstantiv
pă-zi-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care păzește, supraveghează sau apără ceva sau pe cineva.
„Păzitorul muzeului stătea la intrare."
substantiv masculin
2Persoană care are grijă de animale sau de o turmă, cioban.
„Păzitorul oilor a adus turma la stână."
Gramatică
Forma feminină: păzitoare. Se folosește și ca adjectiv (ex: câine păzitor).
Expresii și locuțiuni
înger păzitor — Ființă supranaturală care protejează o persoană; persoană care are grijă de altcineva.
Etimologie
Din verbul a păzi + sufixul -tor, de origine slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: păzitor, nu pîzitor. Atenție la diacritice: păzitor, nu pazitor.