vigilentadjectiv
vi-gi-lent
Definiții
adjectiv
1Care este atent, treaz, mereu cu ochii în patru, gata să observe orice pericol sau schimbare.
„Paznicul vigilent a observat imediat mișcarea suspectă din curte."
adjectiv
2Care manifestă vigilență, prudență și atenție susținută.
„Un șofer vigilent previne accidentele."
Gramatică
Adjectiv de tipul 4, se acordă cu substantivul: vigilent, vigilentă, vigilenți, vigilente. Are forme de comparativ și superlativ: mai vigilent, cel mai vigilent.
Expresii și locuțiuni
a fi vigilent — a fi atent, a supraveghea cu grijă
Etimologie
Din franceză vigilant, latină vigilans, -antis (participiu prezent de la vigilare, a veghea).
Se scrie corect: Se scrie vigilent, cu 'i' după 'g', nu 'vigilant' (deși etimologic vine din latină, forma românească este cu 'e'). Atenție la plural: vigilenți, nu vigilenți cu 'e' după 'g'.