statornicadjectiv
sta-tor-nic
Definiții
adjectiv
1Care rămâne neschimbat, constant în timp; care nu se clatină, stabil.
„Prietenia lor statornică a durat toată viața."
adjectiv
2Care este credincios, devotat unei persoane sau unei cauze.
„El este un susținător statornic al școlii noastre."
Gramatică
Adjectiv variabil cu 4 forme: statornic, statornică, statornici, statornice. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Expresii și locuțiuni
a fi statornic în cuvânt — a-și respecta promisiunile, a fi de încredere
Etimologie
Din slavă (veche) 'statorinŭ' sau derivat din 'stator' (a sta), cu sufixul '-nic'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'statornic', nu 'statornic' (greșit) sau 'statornic' (cu 'â' – greșit). Atenție la diftongul 'oa' din 'statornic' – nu 'statornic'.