credinciosadjectiv
cre-din-cios
Definiții
adjectiv
1Care are credință religioasă, care crede în Dumnezeu și respectă învățăturile bisericii.
„Bunicul meu este un om credincios și merge la biserică în fiecare duminică."
adjectiv
2Care este devotat, loial și fidel față de cineva sau ceva (prietenie, familie, idealuri).
„Câinele este cel mai credincios prieten al omului."
substantiv masculin
3Persoană care crede într-o religie, adept al unei credințe.
„Credincioșii s-au adunat în fața bisericii pentru slujba de Paște."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme: credincios (masc. sg.), credincioasă (fem. sg.), credincioși (masc. pl.), credincioase (fem. pl.). Ca substantiv, se articulează: credinciosul, credincioșii.
Expresii și locuțiuni
credincios lui Dumnezeu — persoană cu credință religioasă profundă
a fi credincios cuvântului dat — a-și respecta promisiunile
Etimologie
Din latină *credentiosus, derivat din credens, -entis (care crede), de la verbul credere (a crede).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ci' după 'din', nu 'credincios' cu 'i' după 'c'? Corect: credincios (cu 'ie' după 'n'). Atenție la forma de feminin: credincioasă (nu credincioasă cu 'oa'? Corect: credincioasă).