spumegaverb
spu-me-ga
Definiții
verb intranzitiv
1A face spumă, a produce spumă (despre lichide, animale, persoane).
„Calul spumega de oboseală după cursă."
verb intranzitiv
2A fi foarte furios, a fi în stare de agitație extremă (figurat).
„Spumega de mânie când a aflat vestea."
Gramatică
Verb de conjugarea I, intranzitiv. La indicativ prezent: spumeg, spumezi, spumează, spumegăm, spumegați, spumează. Participiu: spumegat. Gerunziu: spumegând.
Expresii și locuțiuni
a spumega de furie — a fi extrem de supărat, a-și pierde cumpătul
Etimologie
Din latină spumare, cu influență slavă sau onomatopeică.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'p' (spumega), nu 'spumega' cu 'o'. Atenție la diacritice: spumega (nu spumega fără diacritice).