spicuiverb
spi-cu-i
Definiții
verb tranzitiv
1a culege spicele rămase pe câmp după seceriș
„Femeile mergeau să spicuie grâul rămas pe ogoare."
verb tranzitiv
2a aduna, a strânge informații sau elemente din surse diverse
„El spicuiește idei din mai multe cărți pentru eseul său."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu spicuiesc, tu spicuiești, el spicuiește. Participiul: spicuit. Gerunziu: spicuind.
Expresii și locuțiuni
a spicui vorbe — a alege cuvinte potrivite, a vorbi cu grijă
Etimologie
Din spic + sufixul -ui.
Se scrie corect: Se scrie spicui, nu spicuii sau spicu-i. Atenție la diacritice: spicuiește, nu spicuieste.