culegeverb
cu-le-ge
Definiții
verb tranzitiv
1a strânge fructe, flori sau alte plante din locul unde cresc, de obicei cu mâna
„Vara, bunica mergea în grădină să culeagă roșii."
verb tranzitiv
2a aduna informații, date sau obiecte de la diferite surse
„Jurnalistul a cules informații de la mai mulți martori."
verb tranzitiv
3a strânge roadele unei culturi agricole, a recolta
„Țăranii culeg grâul la sfârșitul verii."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a. Participiul: cules. Gerunziu: culegând. Imperfect: culegeam. Perfect simplu: culesei. Conjugare: eu culeg, tu culegi, el culege, noi culegem, voi culegeți, ei culeg.
Expresii și locuțiuni
a culege lauri — a obține succes, a fi lăudat pentru o realizare
a culege roadele — a beneficia de rezultatele unei acțiuni sau munci
Etimologie
Din latină colligere, prin intermediul formei populare *collegere.
Se scrie corect: Se scrie cu 'g' după 'e', nu 'culeje'. Atenție la forma de participiu: 'cules', nu 'culegă'.