șperțuiverb
șper-țu-i
Definiții
verb tranzitiv
1a da mită, a mitui pe cineva pentru a obține un avantaj sau o favoare
„Unii oameni încearcă să șperțuiască funcționarii pentru a-și rezolva problemele mai repede."
Gramatică
verb de conjugarea a IV-a, forma de infinitiv: a șperțui; participiul: șperțuit; gerunziul: șperțuind
Expresii și locuțiuni
a da șperț — a oferi mită
Etimologie
din substantivul șperț (mită), de origine turcă (șperț), prin intermediul limbii române
Se scrie corect: Se scrie cu ș inițial, nu cu s: șperțui, nu sperțui. Atenție la diacritice: ș și ț.