spătar - definiție, sinonime, exemple

DEX › spătar

spătarsubstantiv

spă-tar

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care, în trecut, avea datoria de a purta sabia domnitorului și de a-l apăra; demnitar important în țările române.

„Spătarul mergea înaintea domnitorului, purtând sabia acestuia."

substantiv masculin

2Piesă de mobilier cu spătar (partea pe care se sprijină spatele), folosită ca scaun sau bancă.

„Bătrânul stătea pe un spătar de lemn lângă sobă."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

spătari

Articulat

spătarul

La plural, articulat: spătarii. Se folosește și cu sensul de 'spătar de scaun' (partea din spate a scaunului).

dregătorboier paznicscaun cu spătar

a fi spătar — a deține funcția de spătar (demnitar care purta sabia domnitorului)

Din slavă (veche) 'spatari' sau din neogreacă 'spatharios', derivat din grecescul 'spatha' (sabie).

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'sp' și cu un singur 't': spătar, nu 'spatar' sau 'spăttar'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.