paznic - definiție, sinonime, exemple

DEX › paznic

paznicsubstantiv

paz-nic

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care are sarcina de a păzi, a supraveghea și a apăra un loc, o instituție sau bunuri.

„Paznicul de la poartă ne-a cerut legitimațiile."

substantiv masculin

2Persoană care însoțește și protejează pe cineva sau ceva (în trecut, putea fi și un soldat).

„Paznicul muzeului veghea asupra exponatelor prețioase."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

paznici

Articulat

paznicul

Forma feminină: paznică (rar folosită). Se conjugă regulat, pluralul este 'paznici'.

gardianpăzitor străjersantinelă

hoț spărgătorintrus

a fi paznic la cineva — a supraveghea pe cineva îndeaproape

Din verbul 'păzi' + sufixul '-nic', de origine slavă.

Se scrie corect: Se scrie cu 'z', nu cu 's': paznic, nu pasnic.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.