sonoradjectiv
so-nor
Definiții
adjectiv
1Care produce sunet, care răsună; care are un sunet plăcut sau puternic.
„Clopoțelul are un sunet sonor și clar."
adjectiv
2Referitor la sunet, acustic.
„Undele sonore se propagă prin aer."
adjectiv
3Despre voce sau pronunție: clar, răsunător, bine articulat.
„Actorul are o voce sonoră care se aude până în ultimul rând."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz. Feminin: sonoră, plural: sonore. Comparativ: mai sonor, superlativ: cel mai sonor.
Expresii și locuțiuni
film sonor — film care are coloană sonoră, cu dialoguri și efecte audio.
undă sonoră — vibrație care se propagă prin aer și este percepută de ureche.
Etimologie
Din franceză sonore, latină sonorus, de la sonus (sunet).
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' în prima silabă, nu 'sunar' sau 'sonor' cu 'a'. Atenție la forma feminină: sonoră, nu sonoră cu 'â'.