șoncăi - definiție, sinonime, exemple

DEX › șoncăi

șoncăiverb

șon-că-i

Definiții

verb intranzitiv

1A produce un zgomot surd și ritmic, asemănător cu cel al unui obiect care lovește sau se mișcă într-un lichid vâscos; a sorbi zgomotos.

„Bătrânul șoncăia prin noroi cu cizmele grele."

verb intranzitiv

2A mesteca sau a mânca făcând zgomot, cu gura întredeschisă.

„Nu mai șoncăi atât de tare când mănânci supă!"

Verb de conjugarea a IV-a, intranzitiv. Forme: eu șoncăi, tu șoncăi, el șoncăie, noi șoncăim, voi șoncăiți, ei șoncăie. Participiu: șoncăit.

tăceaînghiți în tăcere

Probabil formație onomatopeică, imitând zgomotul produs.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' inițial și cu 'ă' în interior, nu 'șoncai' sau 'șoncăi' cu 'â' greșit.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.