somptuarsubstantiv
somp-tu-ar
Definiții
substantiv neutru
1Carte sau registru în care se consemnează cheltuielile și veniturile unei instituții, ale unei gospodării etc.; registru de socoteli.
„Administratorul ținea un somptuar detaliat cu toate cheltuielile școlii."
Gramatică
Pluralul este somptuare, articulat: somptuarele. Este un substantiv de origine livrescă, folosit mai ales în limbaj administrativ sau istoric.
Etimologie
Din franceză somptuaire, care provine din latină sumptuarius, de la sumptus (cheltuială).
Se scrie corect: Se scrie cu 'mp', nu 'np': somptuar, nu sonptuar. Atenție la diftongul 'ua' la final.