registrusubstantiv
re-gis-tru
Definiții
substantiv neutru
1Caiet sau condică în care se notează în mod regulat date, evenimente, operații etc.
„Profesorul a notat notele în registrul clasei."
substantiv neutru
2Ansamblu de date organizate într-un tabel sau într-o bază de date, folosit pentru evidență.
„Registrul agricol conține informații despre terenurile fermierilor."
substantiv neutru
3În muzică, porțiune din scara unui instrument sau a unei voci, caracterizată printr-un anumit timbru.
„Cântăreața a folosit registrul grav pentru a interpreta melodia."
Gramatică
La plural: registre. Articulat hotărât: registrul. Se folosește frecvent în sintagme: registru civil, registru de clasă, registru de casă.
Expresii și locuțiuni
a fi în registru — a fi înregistrat, a fi trecut în evidență
registru de clasă — caiet oficial în care se notează prezența și notele elevilor
Etimologie
Din franceză registre, latină registrum, derivat din regesta („lucruri înregistrate”).
Se scrie corect: Se scrie cu „g” și „i” după „r”: registru, nu „reghistru” sau „regestru”. Atenție la plural: registre, nu „registrii”.