slujitorsubstantiv
slu-ji-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care lucrează în slujba cuiva sau a ceva, care îndeplinește o funcție sau o misiune în serviciul unei persoane, instituții sau idealuri.
„Slujitorii bisericii au oficiat slujba de Paște."
substantiv masculin
2Persoană care servește pe cineva, servitor, om de serviciu (în sens vechi).
„În trecut, boierii aveau mulți slujitori în casă."
Gramatică
Se folosește și forma feminină 'slujitoare' pentru persoane de sex feminin. La plural, articulat: 'slujitorii'.
Expresii și locuțiuni
slujitor al legii — persoană care aplică și respectă legile, de obicei polițist sau judecător
slujitor al altarului — preot sau persoană care slujește în biserică
Etimologie
Din slavă (veche) 'sluga' (servitor), prin intermediul verbului 'a sluji'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'j' după 'l', nu 'slușitor'. Atenție la forma de plural: 'slujitori', nu 'slujitorii' (cu doi 'i' doar când e articulat hotărât).