sfârâiverb
sfâ-râ-i
Definiții
verb intranzitiv
1A produce un sunet ascuțit și prelung, ca al unui corp care se prăjește în grăsime sau al unui lichid care fierbe.
„Cartofii sfârâie în tigaie."
verb intranzitiv
2A scoate un zgomot ușor, sacadat, ca al unui obiect care se mișcă rapid sau al unei scântei.
„Focul sfârâie în sobă."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Se conjugă: eu sfârâi, tu sfârâi, el/ea sfârâie, noi sfârâim, voi sfârâiți, ei/ele sfârâie. Participiul: sfârâit. Gerunziu: sfârâind.
Expresii și locuțiuni
a-i sfârâi cuiva în urechi — a auzi un sunet persistent și enervant, adesea din cauza unui zgomot puternic sau a unei boli.
Etimologie
Formă onomatopeică, imitând sunetul descris.
Se scrie corect: Se scrie cu â după f, nu cu î: sfârâi, nu sfîrîi. Atenție la diacritice: â și â.